Responsabilitatea, mica noastra rozatoare

De cateva zile am un nou coleg de apartamen, un porc de Guinea. Saracul de el este simbolul unei relatii amoroase stabile, plina de responsabilitati si planuri pe termen lung.
Din cate am inteles de la tutori, asta a fost pasul firesc in relatia lor. Se cunosc de ceva vreme, locuiesc impreuna, se adora si asa mai departe. Schema cu ratele si un leasing pentru o masina nemteasca nu prea era romantica asa ca s-au gandit ca un animal ar veni la marele fix.
In discutia zilnica Ce ai mai facut, draga? Cum a fost ziua ta? s-a mai strecurat si un Ce face porcusorul nostru iubit? I-ai dat de mancare, vai, cred ca seamana cu tine, vaco..

In toata povestea asta de iubire, personajul sacrificat e porcul, porcul de Guinea, care mustaceste inchis intr-o cutie transparenta. Se uita la teve, asculta muzica, mananca atent si bea apa plata cu lamaie. Pare atat de uman.

Bai, dar cu cat ma obisnuiesc mai mult cu el, cu atat ma intristeaza si mai tare. Poate ca e o pornire perversa pe undeva in relatia de care va ziceam, pornire care se termina cu un Du porcul in bucatarie, pentru ca nu poate sa ne priveasca atunci cand dam pe noi cu dragoste.