na poftim niste vitamine muzicale

imi place din ce in ce mai mult soarele asta cu dinti. pielea se coloreaza frumos, devine mai proaspata si mai roz. ochii mai verzi si mai mari. de ce, bunicuto?

planurile se proiecteaza in afara casei, sesiunea is so 5 min. ago. iesim. hai. hai. hai. afara. afara. acum. unde -> unde <- nu stiu. acum. aaa daaaa!

parca toate propozitiile sunt pe pozitiv. am renuntat sa incep cu nu, nu? folosim mai multi de a si mai putine semne de punctuatie. [a fost saptamana trecuta ziua lui punct-si-virgula, cheers!]

geamurile se tin larg deschise. cafeaua de dimineata trebuie sa faca aburi. ma culc din ce in ce mai devreme si ma trezesc pe la 8 dimineata ca sa ma bucur de soare. m-am impacat cu starile tristache sau s-au dus dracului.

impartim obsesii: na poftim una bucata, na poftim si tie alta la schimb. punem de una colectiva? pentru ca singuratatea e facuta pentru frig, temperaturile pe plus se consuma in grup. am energie suficienta incat sa impartasesc si obsesiile altor oameni. va rog.

prima e a mea, deoarece despre obsesii muzicale e vorba [in postul asta], urmatoarea[vitamina muzicala] nu e a mea, da` ascultati-o ca si cum ar fi.

One Little Plane – Lotus Flower

si..imi place mult Until

Battles – Atlas