Povestea are un final uscat

Imi place mult sa zic ma descurc/ ne descurcam chiar si atunci cand nu prea cred ca o sa fie asa. Felul in care mimez curajul e de multe ori impecabil. As putea sa iau un pemiu pentru asta.

So am luat azi metroul pe la 18..da..a fost fix asa cum va imaginati ca a fost..TOTI am intrat incaput in vagonul magic si am asteptat.. l-am asteptat pe Noe sa ne duca acasa. Eram usor stanjeniti pentru ca practic ne strangeam in brate si ne miroseam fara sa vrem s-o facem. In fata mea era un tip.

Un tip la vreo 30 de ani, blond cu ochii albastri. Avea ochi chiar frumosi. Cred ca stia treaba asta, plus ca avea un fel de incruntare prafuita, asa cum o mai au oamenii care lucreaza in IT.

Avea o geaca neagra pe care am citit un 1993, da` nu parea foarte veche. Singurul lucru pe care il vedeam foarte clar era barbia. Pentru ca era destul de inalt, iar eu sunt destul de scunda, de asta.

Am incercam sa-mi imaginez cam cum l-ar chema, cum isi bea cafeaua de dimineata, cate iubite a avut, daca a inselat-o pe vreuna, daca ii plac numerele impare, daca ii place conopida murata [ador conopida murata], daca are simtul umorului, daca isi roade unghiile cand e nervos, daca are o voce groasa sau nu, daca, daca, daca..

..tipului i se face rau, isi da capul pe spate, scoate niste sunete dubioase si.. ii vine sa vomite

fuck

Nu, nu o sa ne descurcam, n-avem cum sa ne descurcam.

Am inchis ochii.

Ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

Atentie [spune, spune, spune] se deschid [usileeeee] usile.