overheard in my room

Sora-mea e studenta la medicina. Motivata/silitoare/bursiera/draguta. All inclusive. Pana aici nicio problema, ba mai mult, stie sa renunte la umorul medical si sa foloseasca glume ortodoxe cu ipohondrii de ocazie. Atunci cand cunoaste oameni noi, totul pare ok, relaxat; schimb de politeturi si discutii random. Lucrurile se complica atunci cand e intrebata Unde esti studenta. Dupa ce a raspuns La medicina s-a dus dracului tot. Baietii draguti care vorbeau despre nemurirea sufletului, semiotica gustului si Seinfeld incep s-o intrebe de ce au o flegma galbuie in gat de dimineata, de ce mucii lor au o culoare ciudata, de ce simt o durere intepatoare in zona ficatului dupa ce beau ca porcii palinca, de ce buba de pe picior are puroi si daca furunculul de pe spate s-a infectat.

Oamenii reactioneaza dubios atunci cand vad un medic. Toate mastile, prafurile, gesturile teatrale si calculate sunt ignorate si tot ce e mai stricat, putred si respingator e scos de sub tricou.

De parca e firesc ca atunci cand intalnesti un actor sa simti nevoia sa il intrebi despre nu stiu ce piesa de teatru, ca atunci cand intalnesti un poet sa te apuci sa reciti Luceafarul, iar cand intalnesti un medic sa iti ridici tricoul ca la un concert Rolling Stones din `70 si sa-ti prezinti furunculul fara nici cea mai mica jena.

Cred ca singura salvare a lu` sora-mea e sa spuna ca e studenta la Spiru la ID.